Veacul scurs intre 1859 si 1946 avea sa fie cel mai infloritor pentru Bucuresti. Devenit capitala intregii Romanii ca urmare a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, orasul avea sa treaca printr-o adevarata explozie economica, demografica si culturala.

Pe plan economic aceasta este perioada in care se vor deschide primele mari fabrici ale orasului, ce acopereau obiecte de consum precum: tigari, bere, sapunuri, lumanari, textile si chiar si utilaje grele si avioane. In acelasi timp orasul serveste ca un important centru comercial, atragand oameni de afaceri si magnati din toata Europa si chiar si din Statele Unite.

Aceste masive afaceri si oportunitati financiare au dus la aparitia progresiva a burgheziei autohtone reprezentatata atat de micii comerciantii cat si de marii industriasi si magnati, ce aveau sa inlocuiasca pe vechii boieri si preoti ca cea mai importanta si puternica clasa din oras.

Tot acum va creste in numar si clasa muncitorilor, atrasa de oportunitatea prezentata de noile fabrici.

Sub impulsul cresterii demografice si aparitiei unei vieti economice care nu se mai baza pe agricultura, procesul de urbanizare este incheiat.

Sunt construite un numar impresionant de cladiri de toate tipurile, apartinand unor stiluri arhitecturale extrem de variate, iar ultimele spatii verzi dispar sau sunt transformate in parcuri.

Cafenelele, buticurile, magazinele cu vitrina, chiar si casele cu balcon apar in aceasta perioada si incep sa faca parte din viata orasului.

Astfel, noul oras, cu strazi largi, cu tramvaie trase de cai, cu cladiri de cateva etaje aflate in apropierea gradinilor bogate in arbori de diferite soiuri, este botezat de vizitatorii sai "Micul Paris", fiind inca un oras al contrastelor si al scandalurilor, insa in acelasi timp, si un tablou unic, un amestec al culturilor si in acelasi timp o creatie originala in sine.

Pentru a completa acest peisaj cultural, mai trebuie mentionate si cenaclurile, publicatiile literare si marii scriitori ai Romaniei ce au trecut prin Bucuresti intr-un moment al vietii, daca nu si-au trait aproape intreaga viata in el.

De la romanticul Mihai Eminescu, la realistii Liviu Rebreanu si Camil Petrescu, pana la modernistii Tudor Arghezi si Lucian Blaga, toti au trecut prin Bucuresti si au fost influentati de el mai mult sau mai putin.

Unii dintre ei au transpus orasul in operele lor, precum Mateiu Caragiale in romanul sau definitiv si operele scurte ale arhicunoscutului sau tata, poeziile lui Alexanndru Macedonski si George Bacovia, romanele citadine ale lui Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu si Mihail Sebastian si operele balzaciene ale lui George Calinescu.

Fie ca privesc cu dezgust aglomerarea urbana sau sunt impresionati de lumea acesteia, toti ne ofera o mostra din perioada de glorie a orasului.

Tot in aceasta perioada Bucurestiul va fi ocupat de trupele germane in Primul Razboi Mondial, va fi lovit de numeroase cutremure si incendii, va fi scena a multe rascoale si razmerite, de la conspiratia care-l va inlatura pe Cuza, pana la lovitura de stat impotriva regimului Antonescu, si va fi bombardat de aliatii anglo-americani iar apoi de catre fostii aliati germani in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Dar in ciuda tuturor acestor dezastre, viata si progresul a continuat asa cum a facut-o in trecut, orasul atragand in continuare noi locuitori de la simpli lucratori la genii artistice.

Sursa foto: openwalls.com

Citeste mai mult AICI