Odată ce am început să discutăm, am fost surprins să aflu că primul drum a fost și prima ocazie în care a mers cu un pasager pe motor și atunci am vrut să înțeleg mai bine cum a decis că este pregătit să aibă grijă și de o altă persoană, nu doar de el:
- Pasager am luat cu mine abia după ce m-am convins că stăpânesc motocicleta suficient de bine, în condiții de trafic. Nu am vrut să am vreun regret ulterior, așa că i-am refuzat pe toți cei care voiau să se plimbe cu mine. Știam deja că un pasager schimbă complet modul în care simți motocicleta, brusc devine mai grea și trebuie să tragi mult mai hotorât de motor.

Evident mi s-a părut de interes și modul în care a pregătit pasagerul pentru drum, mai ales după ce am aflat că persoana care s-a urcat alături de el pe motor nu avea o experiență semnificativă cu motocicletele. Așa am aflat că George i-a ținut un scrut training înainte de a începe călătoria în care i-a explicat poziția corectă pe șaua din spate, punctele de sprijin ale mâinilor în timpul mersului și poziționarea corpului în viraje.Pe lângă faptul că i-a oferit persoanei care a mers alături de el o imagine mai clară asupra ceea ce o aștepta, l-a ajutat și pe el să nu resimtă această schimbare pe motor.

Revenind la drumul în afara orașului, l-am provocat pe George să își amintească cum s-a simțit să aibă o mai mare libertate în trafic:
- Drumul a fost printre cele mai plăcute și relaxate prime experiențe cu motocicleta. Aș putea lista toate clișeele pe care le auzi de la pasionații de două roți: vântul în viziera căștii, zumzetul motorului japonez de 130 cai putere și un sentiment de liniște și libertate. În plus, era prima dată când atingeam o viteză de 3 cifre (>100km/h) ceea ce îmi oferea o senzație de zbor și coeziune cu elementele naturale.

Deși în timpul discuției deja începeam să mă gândesc la a face mai rapid școala de șoferi pentru această categorie astfel încât să pot pleca în afara orașului, am revenit la discuție și l-am întrebat pe George dacă totul a fost ușor și perfect sau dacă au fost și aspecte pe care le-a resimțit mai dificile.
Și de această dată a fost pe fază și și-a amintit fiecare detaliu: ”Am avut momente când mi-am adus aminte că toată experiența euforică poate fi transformată la cea mai mică neatenție într-un eveniment mai puțin fericit. Odată ce am depășit limita superioară a celor două cifre am descoperit sentimentul de a aștepta și a nu fi sigur dacă mă opresc unde vreau eu sau de cum accelerația mea fulgerătoare devenise marginal mai puțin violentă dacă nu eram în treapta de viteze corespunzătoare”.

Am concluzionat că prima experiență a fost relaxantă și totuși captivantă, așa că am vrut să aflu și mai multe detalii despre drumurile în afara Bucureștiului. În următorul articol vom povesti despre un drum mai lung și mai interesant – cel spre Călărași.